Aceasta este o experiență personală pe care v-o descriu cu mare acuratețe și în spiritul Adevărului.
Fiind în Anglia, am căutat un servici…după multe căutări, dat fiind situația economică dificilă și din această țară am gasit un loc de muncă într-un depozit( Warehouse). Aici am susținut mai multe teste apoi am fost acceptată ca lucrător operativ. Munca mea, ca și a altor zeci de persoane, consta în a verifica hainele, încălțămintea și diferite accesorii care erau returnate de cumpărători. Erau verificate dacă erau în condiții bune(curate, fără defecte de fabricație) fiind reîmpachetate și etichetate, iar dacă aveau diverse defecte sau nu corespondeau erau trimise la alte verificări suplimentare și reparații dacă era cazul. Locul de muncă consta într-o hală imensă, cu etaj, în care erau zeci de computere ( cred că vreo 70-80), toate logate la internet!
Lucrătorii aveau acces la containerul cu obiecte, computer,monitor, scanner și printer, fiind separați unii de ceilalți prin pereți de plexiglas și distanța de 2 metri, iar fiecare dintre noi puneam pe banda rulantă cutiile cu haine împachetate. La început am fost învățați să lucrăm cu programul operativ computerizat, cu sortarea și împachetarea hainelor, apoi să realizăm norma de 41 de obiecte pe oră, care este foarte mult și presupune o viteză foarte mare de operare, mai ales că unele obiecte erau aveau diverse hibe, miroseau urât uneori și erau greu de identificat și împachetat. Șocul cel mare a fost la impactul cu energia nefastă, extrem de obositoare care se emana în fluide nesfârșite din toate acele unități PC, care efectiv te devorau energetic, fizic, psihic, mental, într-un mod insidios și straniu.
La aceasta se adăuga competiția indusă de conducere de a realiza acea normă de 41 de obiecte selectate, împachetate și expediate pe bandă. Oamenii erau monitorizați zilnic de câte 2 ori și li se aducea la cunoștința procentajul; dacă scădeau sau urcau….. Practic mulți deveneau ca niște roboți care se mișcau cât mai repede, mecanic, să facă acea normă și fără greșeli. Inițial mi-a plăcut acest servici deoarece mă făcea să fiu atentă la detalii, lucru care nu îl fac deobicei; în schimb toată această presiune nefastă, acestă stare de robotizare care se instaura treptat m-a făcut rapid să îmi revin și să realizez, privind în ansamblu starea de sclavie modernă în care oamenii devin servitorii, supușii Fiarei, la care se face referire în Biblie.
La toată această imagine de ansamblu adaug că era obligatoriu să fim îmbrăcați numai în haine negre, să mergem încolonați ca vitele, unul în spatele celuilalt, respectând în acest fel așa zisa ”distanțare socială”, fiind controlați și scanați la intrarea și ieșirea din tură, inclusiv în pauze, de un scanner asemănător celor de la aeroporuri, fără să ne fie aduse la cunoștință efectele acestor scanări repetate! În pauze fiecare ședea singur la masă, fără să socializeze, sau să împartă hrana sau un cuvânt bun. Muți, orbi și surzi, ca în imaginile care sunt atât de populare pe internet. … La toate acestea mai adăugați zgomotul permanant al benzii rulante, al diferitelor utilaje și sunetele de joasă frecvență care sunt inaudibile, dar distructive pentru sănătate și psihic care sunt emise de toate acele unităti PC. În prima zi am rezistat, deoarece am lucrat puțin, a doua zi am început să mă simt rău, să înceapă o stare de robotizare și de a face competiție în a realiza cât mai multe produse, mă simțeam epuizată….. au început insomniile și instalarea alergiei la praf și substanțele de dezinfecție.
Am fost inspirată să imi fac aură de protecție și să folosesc metoda de protecție pentru accesarea internetului, a fost excepțional acest lucru! Cu toate acestea, în zilele următoare simțeam cum efectiv mi se fură energia vitală. ( mă dureau ochii, picioarele, capul, amețeli, vertij, dureri de cap, de urechi). Programul de lucru era de 4 zile a câte 12 ore pe zi din care o oră pauză fracționată în trei intervale, iar restul de 11 ore numai în picioare, nemișcat în fața computerului, iar apoi alte 4 zile libere !!! După 4 zile am avut pauză de 4 zile în care efectiv 2 zile m-am recuperat, de abia fiind capabilă în prima zi să mă mișc prin casă….cu dureri și crampe musculare, amețeli, greață, dureri articulare și de ochi! Ulterior am început o altă săptămână și am luat cu mine un cristal de cuarț, pentru protecție, o centură cu tahioni, am invocat și îngerul păzitor și tot ce știu pentru a rezista…..dar cu toate acestea îmi era așa de rău încât devenisem parțial inconștientă.
Din fericire un coleg m-a ajutat și încurajat și…..din motive necunoscute s-au oprit computerele pentru o jumatate de oră! Am ieșit afară, și fiind în soare, lângă iarba verde am reușit să ma regenerez oarecum. Aici, prima dată am avut impulsul să plec imediat acasă,(așa cum am vazut și alte ființe care rezistau doar câteva ore), apoi mi-am spus interior că dacă mă las înfrântă și dominată de acele energii, voi da buzna cu fugiții în orice situație! Măcar să mai rămân un timp, să văd ce pot face, oricum nu puteam să plec în acel moment, pentru că nu aveam un mijloc de transport chiar atunci. Atunci am auzit în interiorul ființei următoarele cuvinte: ”Nimic și nimeni nu poate fi mai puternic decât atotputernicia Dumnezeiască”! Brusc, m-am simțit scăldată de un val de energie luminos și indescriptibil de pur și puternic, care mă ”repara” ca să zic așa, din multiple puncte de vedere. M-am simțit plină de putere, stăpână pe nimeni însumi și regenerată. Ajunsă din nou în fața PC nu am mai permis să fiu atacată de cele energii, am făcut din normă doar câte am putut, fără să mă învinovățesc că nu pot mai multe.
Am luat hotărârea să plec în săptămâna a treia, deoarece tocmai încheiasem cele 4 zile din a doua săptămână; am rezistat doar o zi, nu patru cum îmi propusesem. Aceasta și datorită faptului că au impus purtatea măștii de ”protecție”. M-am simțit extraordinar de liberă în momentul în care mi-am dat demisia; am simțit cum anumite ”corzi” energetice și legaturi malefice se rupeau, fiind acum neputincioase în fața angrenării voinței și liberului arbitru. Ulterior ajungand acasă am facut focul în șemineu și mi-am expus abdomenul în special și zonele afectate cum ar fi gâtul, urechile și zona capului căldurii și energiei purificatoare a flăcărilor, am încercat să meditez, dar era foarte greu.
A fost prima dată, după două săptămâni am putut să dorm noaptea 6 ore, deorece datorită perturbărilor de tot felul reușeam să dorm doar 3-4 ore pe noapte, fiind epuizată de lipsa nesomnului. Fiind sensibilizat auzul, imi era cu neputință să mai ascult vre-un gen de muzică…..doream doar linște. Starea minții era haotică, aveam perturbări în ce privește memoria și concentrarea……
La acest loc de muncă am avut o imagine de ansamblu a ce se petrece de fapt acolo, dincolo de aparențe și zâmbete false. O să redau câteva observații făcute în timpul acestor zile de pomină, aș putea spune.
În primul rând și alte persoane erau afectate ca și mine de această energie malefică.. unii colegi mi-au spus că nu pot dormi noaptea, au pierdut în greutate, se simțeau epuizați; mulți plecau după câteva zile, deoarece nu rezistau, compania angaja bisăptămânal personal. Mulți aveau ochii roșii și erau fie agitați fie apatici.
Structura acestul loc era una piramidală, în sensul că baza erau acești oameni care stăteau zile și nopți în fața monitoarelor, cât și cei care cărau și confectionau cutii, care duceau greul și susțineau tot personalul auxiliar și de control care prosperau ca urmare a muncii lor. Specific că aici NU era nici un englez! Nu am văzut și auzit nici unul în aceste 3 săptămâni! Personalul era format exclusiv din români(cei mai mulți fiind de etnie romă), ruși, câțiva polonezi, unguri, pachistanezi. Nu am văzut femei musulmane sau persoane de culoare. Apoi urmau team -liderii, care proveneau din aceeși etnie ca și lucrătorii, ei având rolul să explice în limba maternă anumite proceduri, să corecteze greșelile, să lucreze anumite comenzi mai grele. Mai era un șef general al echipei care raspundea de tot ce se petrecea în echipa respectivă și realiza baremul fiecărui lucrator. Aici includ și personalul de curățenie care igienza întregul depozit. Această categorie de oameni i-am asemănat cu animalele de la fermă din romanul lui Orwell,( exceptând porcii și câinii) deoarece ei lucrau efectiv, erau foarte activi și din nefericire docili și ușor de manipulat.
După aceasta, urmau personalul de pază și protecție care vegheau la respectarea regulilor, distanțarea socială, care ne ”scanau” cu ochi de vultur când treceam prin poarta cu infraroșii și ne verifica obiectele personale dacă era cazul. De asemeni cei care erau desemnați să păzească contra incendiilor; persoane care se plimbau efectiv, și ne corectau dacă mergeam prea apropiați unii de ceilalți, sau dacă nu ne sterilizam mâinile cu acele soluții bactericide care mie mi-au distrus unghiile și stratul de sebum protector de pe piele! Acești oameni nu produceu nimic,( fiind plătiți desigur de munca primei categorii), care era supravegheată să muncească cât mai rapid și eficient, să păstreze distanța socială, să fie mânați efectiv către spațiile de lucru, hrană, și necesități (care erau bine să fie reduse cât mai mult, și numai în pauze!!!)
Pe aceștia i-am asemănat cu câinii care executau ordinele porcilor. Fără gândire proprie, executând orbește niște ordine tâmpe care erau deseori umilitoare și inutile, prostești și neadecvate. Acești oameni le făceau mecanic, doar că așa cerea fișa postului, incapabili să discearnă, iar dacă nu executau conform cum se indica de la conducere erau dați afară….Aici erau oameni proveniți tot din rândul diferitelor naționalități dar de data acesta erau și englezi. Dacă nu era această”plandemie” evident că acestă categorie ar fi fost mult redusă. Tot aici mai includ și persoanele care ne mai controlau săptămânal dacă era curățenie, sau dacă utilajele erau funcționale.
O altă categorie era alcătuită din contabilitate și personalul angajator, care ajutau oamenii să completeze documentele necesare, unii fiind desigur șefii acestora, și care aveau și obligația să instruiască muncitorii în regulile depozitului, să furnizeze veste și încălțăminte de protecție, care ”încurajau„ după angajare să se lucreze cât mai mult și eficient. Ei erau intermediari între angajați și manageri, semnalau diverse nemulțumiri, doleanțe ale personalului anunțau schimburi de ture, programul zilnic. Foarte zâmbitori în primele zile, apoi din ce în ce mai exigenți, pe măsură ce oamenii se lăsau controlați și manipulați. Evident că erau plătiți tot din munca primei categorii. Pe aceștia i-am asociat cu purcelușul mic și iute, care era purtător de vești și informații dintre animale, în speță aici muncitorii din prima categorie și porcii impozanți Napoleon și Snowball care aveau rol de șefi în ferma animalelor, (managerii acestui depozit). Evident că managerii erau doar cetățeni englezi, care nu comunicau direct cu angajații, ci doar prin intermediul personalului angajator care era multi -național în acest caz.
Mai presus de acești manageri locali sunt evident cei care profită de acestă dorință de vanitate inoculată oamenilor de a cumpăra lucruri cât mai scumpe care nu sunt neapărat și mai bune calitativ, ci au doar brand-ul, marca, care le fac celebre și mai bine vândute. Pentru mulți oameni fiind ”indispensabil” brand-ul, căzând în acestă capcană a mimetismului și ifoselor de tot felul de a avea haine doar de ”firmă”! Aici sunt oamenii sistemului corupt la nivel mondial care uzează de inteligența lor malefică, în a-și manipula semenii! În speță domnul Jones, fermierul din romanul lui Orwell, care profită de munca animalelor și le ”răsplătește” loialitatea înfometându-le și chinuindu-le!
Așa am considerat că se pot face anumite corelații între romanul lui Orwell și munca în acel depozit. Unii muncesc ca să susțină întreaga clasă exploatatoare care prosperă de pe urma efortului lor, al obedienței, fricii și supunerii voinței individuale și colective în fața unui sistem corupt și lipsit de scrupule. Toți acești oameni de la baza piramidei ar fi avut condiții mult mai bune, incluzând ecrane de protecție și scaune speciale, dacă ar fi fost uniți, și nu s-ar mai fi lăsat așa de ușor de condus, dacă ar fi trezit măcar parțial o stare de inteligență, și/ sau activarea lui Manipura Chakra……Pentru mine era foarte trist să observ cum omenia era înlocuită cu munca robotică și supunerea nefirească, stranie. O pată de culoare o aduceau totuși cei din etnia romă, care mai cântau câteodată, însă cântecele lor erau impregnate cu destule expresii imposibil de redat…..
Am observat cu multă tristețe, cum oamenii erau ca într-o transă nefirescă, în special cei care lucrau la computere, la sortatul hainelor, și în ture de noapte, fără să realizeze că erau într-un loc în care erau munciți până la epuizare, plata fiind mică în raport cu efortul pe care îl depuneau și efectele grave asupra sănătății. Din când în când li se mai dădea câte o felie de pizza gratis, câte o banană și o portocală în pauze…arătând cât de ”generoase” condiții erau oferite pentru munca lor epuizantă. Am observat de asemeni, că în acele scurte răgazuri de odihnă, (2 pauze a câte 15 minute plătite de firmă, și una de 30 de minute neplătită), unii iși foloseau timpul butonând în continuare pe internet, în loc să încerce să se desprindă oarecum de influența nefirească la care erau supuși ore și zile în șir….. sau se îngrămădeau în locul unde se fuma, în loc să-și oxigeneze plămânii și creierul.
Odată am întrebat pe cineva de la pază, de ce este necesar să ocolesc prin toată cantina (care era situată afară, într-un cort mare, încălzit), mergând printre oamenii care erau la masă, în acest fel existând posibilitatea mai mare de răspândit diverși ”viruși”, decât să ies pe ușa care era la câțiva metri?! Răspunsul tâmp a fost că se procedează astfel pentru protecția noastră! Răspuns ilogic, manipulativ și nejustificat… Acest lucru a umplut paharul ca să zic așa, și am luat decizia să plec în următoarea zi!
Am observat că această stare de control asupra ființelor umane are ca bază dorința acestora de a supraviețui în condițiile în care în țările natale economia a fost intenționat prăbușită, exemplul tragic fiind România, asupra căruia se îndreaptă neîncetat eforturi disperate de a o distruge, inclusiv și potențialul genetic al românilor. Este cutremurător, teribil aș putea spune……
Astfel ei acceptă aceste condiții umilitoare pentru că cei mai mulți au familii, copii de întreținut, iar în propria țară sunt hăituiți de sistemul diabolic care s-a instaurat și acum lucrează fățiș la distrugerea a tot și toate. Această frică de a nu avea ce mânca, de a plăti facturi și diverse taxe către stat, îi face pe oameni obedienți și manipulativi, nemaiavând capacitatea de a se conecta cu aspectele superioare ale ființei lor, acceptând să fie zi după zi, efectiv distruși! Din punctul meu de vedere, dacă acelor oameni li s-ar fi spus: ”de mâine nu mai puteți veni la servici, decât dacă aveți un cip implantat în mână”, pot jura, că jumătate ar fi acceptat aceasta!
În aceste triste condiții de sclavie modernă, efortul ființelor conștiente și care se angrenează spiritual este imens! Realizez de mai mult timp că se fac eforturi disperate de a se împiedica trezirea oamenilor în număr suficient la nivel de masă, și astfel printr-un efort susținut al locuitorilor întregii planete, să se stopeze acest masacru îndreptat asupra naturii în general, și ființelor umane în special!
Acest material ne-a fost pus la dispoziție de o persoană care a dorit să rămână anonimă. Coroborând informațiile transmise cu alte situații asemănătoare, tragem concluzia firescă că practic asistăm la adevărată sclavie modernă, în care au fost înlocuite doar mijloacele de lucru, obiceiurile și scopul rămânând același, EXPLOATAREA!
