OGLINDA VIEŢII

Dragi cititori,

Prin bunăvoința colaboratoarei noastre, autoare a volumului în curs de publicare ARMONII SONORE, avem acces la un material foarte interesant și care îl considerăm binevenit în cadrul rubricii Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai.  Autoarea ne oferă o perspectivă inedită asupra numelui unei țări, în speță România.

”Aici o să inserez prezentarea unui punct de vedere personal legat de formarea numelui unei țări.

Am specificat că fiecare națiune are un izvor, o sursă unică  a folclorului și tradițiilor care îi formează unicitatea.  Acestea formează un egregor specific al neamului respectiv, o matrice vibrațional-sonoră care delimitează granițele și susține poporul. Astfel poziționarea geografică, (latitudine, longitudine, emisfera sudică sau nordică, deal, câmpie sau munte, apropiere de mare sau deșert etc), creează o anumită structurare cu o frecvență de vibrație specifică care se reflectă în limbaj în primul rând.

Astfel oamenii care trăiesc într-un anumit spațiu vor fi sub influența câmpurilor de energie (magnetică, vibrațională, gravitațională, etc.) din acel loc, care îi va modela și fizic într-un fel anume, conform unor tainice necesități. În timp se vor forma structuri lingvistice unice, care formează legătura, liantul acelui neam, diversificându-se ulterior în forme din ce în ce mai complexe. 

Locuitorii acelui areal vor da o denumire acelei  zone, (care poate fi destul de întinsă) în funcție de o mulțime de factori complecși: caracteristici geo-fizice, intuiție,  inspirație divină, etc. Ulterior ei însiși se vor apela cu un nume de cele mai multe ori derivat din al teritoriului nou format, o sui generis  matrice. Astfel ei vor avea în numele țării respective un anumit număr de vocale, cât și consoane, fiecare cu rolul său specific și unic. Este mult de discutat și argumentat pe acest subiect care este destul de vast, astfel mă voi limita la aceste idei care le consider principale.

Referitor la numele țării noastre,  ROMÂNIA, putem remarca că are o structură echilibrată, formată din patru vocale  diferite, care reprezintă un aspect elevat, formator și trei consoane care stabilizează și conferă coeziune. Observăm de asemeni că este format din șapte litere, cifra șapte fiind considerat un număr al perfecțiunii, cifră eminamente sacră!

Astfel o întălnim în cele 7 zile ale săptâmânii, cele 7 culori ale curcubeului, cele 7 roți de energie (chakras). Conform Bibliei, Creația a fost realizată de Dumnezeu în 7 zile (aici unele traduceri echivalează cuvântul zi cu eră), din această perspectivă fiind considerat numărul lui Dumnezeu.  În astrologie, cifrei 7 îi corespunde zodia Balanței, guvernată de Venus, în aspect solar, zodie a frumusetii, artei, iubirii împărtășite, a echilibrului și armoniei.  De asemeni sunt 7 minuni ale lumii antice, cele 7 păcate capitale, prin opoziție cele 7 virtuți ale omului smerit. De asemeni există în anumite tradiții cele 7 trepte ale Raiului, evident, cele 7 note muzicale.  Revenind la Biblie în Apocalipsa Sf. Ioan ne prezintă despre șapte epistole, șapte biserici, șapte sfeșnice de aur, șapte stele, șapte îngeri cu șapte trâmbițe, șapte pedepse din urmă, șapte îngeri cu șapte cupe. De asemeni 7 evanghelii se citesc la Sfântul Maslu, șapte mistere a revelat Iisus Hristos pentru mântuirea omenirii.

Exemplele pot continua, dar pe acestea le-am considerat mai relevante.

Am considerat important să inserez aceste informații despre cifra șapte deoarece nimic nu este întâmplător!  Revenind la denumirea ROMÂNIA, în urma discuției cu o prietenă, aceasta mi-a revelat că în numele țării noastre este cuprins  diftongul ”ia”, care reprezintă denumirea celebrei și unicei cămăși, ”ia românească”, înzestrată cu motive unice, care reflectă într-un fel anume,  calitățitățile  și înzestrările poporuluiui nostru.

Ce este cu adevărat fascinant, extraordinar  pot spune, este că diftongul ”ia” se regăsește și în numele DACIA!  Aceasta arată, în primul rând originea comună, evident continuitatea liniei spirituale, a vibrației specifice neamului, a caracteristicilor morfo-genetice, a limbajului, artei, cântecelelor, a tradițiilor și obiceiurilor care ne fac unici!  Observăm că numele DACIA este format din 5 foneme;  două consoane și trei vocale asemănătoare cu cel din ROMÂNIA,  dintre care una se repetă (A).

O să prezint câteva caracteristici din punct de vedere numerologic al numărului 5. 

Numărul 5 este un simbol al echilibrului și armoniei, al omului, dragostei, vieții și naturii, reprezentând  și perfecțiunea umană

Potrivit Cabalei, este numărul omului perfect, care și-a dominat natura animală.  De asemeni, deloc întâmplător, omul are câte 5 degete la mâini și picioare, și este înzestrat cu cinci simțuri  (mirosul, gustul, văzul, simțul tactil, auzul).   Numărul 5 este specific  planetei Mercur,fiind  benefic în special pentru nativii din zodiile Gemeni și Fecioră unde este guvernator diurn și respectiv nocturn. În Tarot, lamela cu numărul  5 este corespunzătoare Hierofantului și simbolizează armonia și pacea.  De asemeni numărul 5 simbolizează cele 5 elemente: pământul, apa, focul, aerul și eterul care în diferite proporții formează lumea vizibilă.

In Creștinism, 5 este un simbol al lumii Domnului și al Voinței lui Dumnezeu.  Iisus  a avut 5 răni când a suferit martiriul. După răstignire hainele sale au fost împărțite între 5 soldați. Într-o faimoasă parabolă a lui Iisus apar câte 5 fecioare: 5 nechibzuite și 5 înțelepte”.

Am constatat că numărul 5 este a 5-a zodie, a Leului, care are guvernator Soarele, nu înâmplător aici s-a dezvoltat o civilizație solară, recunoscută în întreaga lume antică!

Limba unui popor reflectă multe aspecte tainice despre calitățile sufletului acelui neam, depre o anumită structurare volitivă,  mentală, spirituală chiar și erotică.  De asemeni în alcătuirea cuvintelor este important  locul accentului, respectiv predominanța vocalelor sau a consoanelor.  Acestea dau o anumită muzicalitate în limbaj, o anumită dulceață, sau din contră, prezența lor mai redusă aduc un ton gutural, mai aspru.

O altă calitate, destul de rară la nivel lingvistic  mondial, este faptul că în limba română se pot construi câteva propoziții cu sens, numai din vocale!

Iată câteva exemple:  1. E o oaie.  2.  E oaia ei.  3. Ia, o oaie.   4.  E ia ei.  5. E o ie.  6. Ia e a ei.   7. Ia, o ie!

Putem observa desigur, că aceste propoziții sunt alcătuite (cu excepția vocalei E și Ă) din vocalele comune prezente în numele   ROMÂNIA și DACIA!   

Iar liantul  este IA, denumire  asociată  veșmântului  tradițional  feminin, transmis prin linia maternă, ancestrală,  tuturor generațiilor de copile,  tinere fete, mame, soții, bunici,  de-a lungul mileniilor până în zilele noastre!

Despre limba unui popor se pot scrie foarte multe, deoarece când  o studiezi te branșezi la sufletul acelui neam, la calități și caracteristici unice.  În ce mă privește, când călătoream mult, și  îmi era dor de țară, pentru  a-l  alina, ascultam muzica de comuniune cu sufletul neamului românesc, apoi alte piese muzicale cum ar fi:  Călușul, Ciuleandra, Balada lui Ciprian Porumbescu, Rapsodia Română, Lie Ciocârlie, Ciobănaș cu trei sute de oi, și altele…. 

Am încheiat aici această expunere legată de numele unei țări și particularitățile lingvistice care îi dau unicitate. ”