OGLINDA VIEŢII

 

 

Divinul este infinit!

 

 

 

 

Muzica poate îmbunătăți experiența de lectură.

 

muzica in biserica

Dragi cititori, în cadrul rubricii ”Pentru suflet” inserăm câteva aspecte importante legate de muzica bisericească în țara noastră. Precizăm că acest text provine, (cu acordul autoarei) din lucrarea în curs de apariție ”Armonii sonore”   

Gladys Victory

Muzica bisericească

O să inserez câteva aspecte legate de muzica bisericească, care  are origini în vechime, formându-se simultan cu creștinarea daco-geților dar fiind  ulterioară folclorului moștenit de la strămoși. Creștinismul a fost grefat pe tradițiile traco-geto-dacilor având o formă unică în țara noastră, cu multe elemente arhaice care sunt respectate și astăzi în care focul are un rol central, fiind o reminiscență a vechilor ritualuri de adorare a sa. Un astfel de exemplu fiind acela al Sfântului Foca, care se sărbătorește pe 23 iulie.

În anumite zone ale țării, la sate îndeosebi, oamenii țin această sărbatoare pentru a se proteja de foc.

De asemeni de Sfântul Andrei(numit și apostolul lupilor), o sărbătoare foarte importantă la români, oamenii nu lucrează, stropesc  grajdul și vitele cu aghiasmă pentru a fi protejate de năvala lupilor. Uneori, îndeosebi în Transilvania se face focul, având rol protector.

Știm cu toții că vechiul steag al strămoșilor era format dintr-un cap de lup și un corp de balaur, așezat pe o suliță. Istoricii au corelat numele de lup, cu cel de Lykos,(greaca veche) care înseamna lumină. Am punctat acest aspect pentru a evidenția continuitatea de neam, prin artă, cultură, muzică, obiceiuri și tradiții.

Draconul, steagul unic al Dacilor sursa: pinterest.com

În continuare voi insera un articol foarte pertinent având ca sursă:

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/cum-tamaduieste-muzica bisericeasca-142690.html

”Încă din cele mai vechi timpuri este cunoscut efectul benefic (respectiv dăunator) al sunetelor muzicale asupra omului. Cu adevărat, armonia reprezintă o reflectare a ordinii interioare a omului.  Aceasta constituie o cale de împăciuire, de unire și concordanță. 

Armonia este acea stare de pace cu tine însuți, care apare atunci când ești recunoscător Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai.
În antichitate se vorbea despre armonia sferelor, remarcându-se o corespondență între intervalele muzicale și distanțele dintre corpurile cerești cunoscute atunci. Spațiul dintre Pământ și Lună, de pilda, era identificat de către Pliniu cel Bătrân prin intervalul de ton dintr-o gamă muzicală.

Efectul muzicii asupra vieții duhovnicești a omului este dezbătut în mod caracteristic de către Sfântul Vasile cel Mare în omilia sa adresată tinerilor, în care spune: „Pentru a vorbi în general și mergând până acolo unde este nevoie, puritatea sufletului cuprinde trei lucruri: disprețul placerilor trupești, refuzul de a ne desfăta ochii cu glumele fără sens ale bufonilor, sau cu trupuri care provoacă patimi și neacordarea de atenție cântecelor care smintesc mintea, întrucât patimile, rezultat al josniciei și umilinței, sunt cauzate de acest gen de muzică.

Pe de alta parte, trebuie să ne folosim de acea muzică ce este bună în sine și care duce la rândul său către lucruri bun……și anume cea pe care David, Sfântul psalmist, se spune că a folosit-o ca să potolească nebunia regelui.
De asemenea tradiția spune că atunci când Pitagora a întâlnit niște petrecăreți beți, i-a poruncit cântărețului din flaut, care era sufletul petrecerii, să schimbe tonalitatea și să cânte o arie dorică, cântec  care i-a dezmeticit pe toți într-atât încât și-au aruncat cununile și au mers acasă rușinați. Alții, auzind sunetul flautului, s-au veselit precum Coribantes și Bacchantes. Într-atât de mare este diferența atunci când alegem să plecăm urechea și să ascultăm muzica sănătoasă sau pătimașă (Cuvânt catre tineri despre folosirea cuviincioasă a literaturii grecești).

Sfântul Vasile cel Mare amintește episodul cuprins în „Cartea întâi a Regilor” (Vechiul Testament) din care aflăm că Saul era adesea tulburat de un duh rău. Atunci slugile regelui i l-au adus pe David, fiul lui Iesei, care luând harpa i-a cântat lui Saul atât de frumos, încât duhul cel rău s-a depărtat de la el. Această muzică  interpretată de David, liniștește pe om și îl aduce la starea inițială care nu poate fi alta decât relația sa cu Dumnezeu.
Putem afirma că în fragmentul citat mai sus, Sfântul Vasile cel Mare arată importanța muzicii bisericești, prezentand-o drept un mijloc prin care sufletul omului se poate curăți și prin care poate primi tămăduire. Spectrul muzicii bisericești este unul destul de larg, începând cu „muzica toacei și a clopotelor” până la acele cântări „fară de cuvinte”, specifice muzicii psaltice.

Cu mult tâlc, parintele Arsenie Papacioc, întrebat fiind în aprilie 2005, care este melodia care-i place, a răspuns: ” – Bătaia clopotelor, caci ea cheamă viii, plânge morții și împrăștie viforele”.

La auzul sunetelor de clopote orice om, credincios sau nu, are o clipă de tresărire sacră, tocmai fiindcă acestea suna doar în momentele importante.” 

Konstantinos Yannitsiotis amintește un cuvânt primit de la Părintele Porfirie Cavsocalivitul cu privire la muzica: „Este bine să asculți muzică. Mai presus de toate însă, se află muzica bizantină  fiindcă nu tulbură sufletul, ci-l unește cu Dumnezeu și-l odihnește pe deplin.

Dacă însă vrei foarte tare, poți asculta și muzica profană, însă eu zic că e mai bine să asculți muzica ce nu are cuvinte”.

În ceea ce privește valoarea sa psiho-educațională și tămăduitoare se bazează pe faptul că orice glas al muzicii bizantine are un anumit etos și un efect asupra psihicului uman. Fiecare glas naște un anume sentiment în fiecare suflet, uneori preamărire, alteori melancolie, devotament, câteodată implorare iar alteori tânguire. În acest fel, omul poate comunica în mod sănătos cu Dumnezeu, deoarece rugăciunea nu este o condiție mecanică ci se exprimă diferit.

Aceasta varietate a sentimentelor este creată de muzica psalitcă, aducând practic pacea în suflet, precum și curățirea acestuia.

Acest fapt arata că rolul principal al muzicii bisericești nu este acela estetic, de a împodobi slujbele divine, ci acela de mijloc în reînnoirea și restaurarea omului în Hristos. 
Iar acest rol mijlocitor în relația noastră cu Hristos îl dobândește muzica atunci când este trăită de către noi ca rugăciune.

Universul muzical al zilelor noastre este unul extrem de ofertant. Ce trebuie să știm este faptul că nu trebuie să alegem doar în funcție de propriile „gusturi” în materie de muzică, ci mai ales cu discernamânt. Atunci cand stă în puterea noastră, să alegem acele genuri muzicale care nu ne vatămă sufletește, ci care ne zidesc.
De asemenea, este greșit să ascultăm muzica bisericească doar pentru a ne delecta! 

Mai întâi de toate, ea ne cheamă la vederea propriilor păcate, la pocaință, ne înalță gândul și inima la Dumnezeu.  Doar acestea ne înalță sufletul întru Hristos. ”

Autor:  Radu Alexandru

  • Autor: Victory Gladys

Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți. - Voltaire

Dragi Cititori

Materialele postate în acest site sunt protejate prin drepturile de autor.

În prezent, în România, dreptul de autor este reglementat prin Legea nr. 8 din 1996  privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată.

Notă: Materialele expuse pe site (cu sursele aferente), reprezintă punctul nostru de vedere. Prin expunerea acestora nu dorim să incităm la ură sau discriminare. Invităm ca fiecare cititor să își utilizeze propria percepție, intuiție și discernământ.

Vă mulțumim, vă dorim o survolare  plăcută a articolelor postate pe site!

Colectivul de redacție.

Pervertirea simbolurilor tradiționale – pasul final spre autodistrugere

În timp ce toată lumea se pregătește să intre într-un nou an mai bun, populațiile creștine în special, sărbătoresc Nașterea Domnului, sau Crăciunul cum se mai numește pe plaiurile mioritice. 

Astfel, cu mic, cu mare oamenii sunt cuprinși de febra sărbătorilor de iarnă și lasă deoparte intoxicarea cu vești care de care mai sumbre și lugubre, fără speranță și înfricosătoare.

  • Autor: Victory Gladys

Lume, lume, soro lume....

puterea de a se indeparta
  • Nota:

    Puterea de a se îndepărta!

Lume, lume, soro lume.....

Dragi cititori,

Așa cum știm, cum auzim , cum simțim, cum vedem de ani de zile, omenirea se confruntă cu situații incredibile, neverosimile, ireale. Dacă acum câțiva zeci de ani cineva ar fi prezis și descris succint grozăvia pe care o trăim acum, ar fi fost considerat fie nebun, fie un scriitor de succes în domeniul literaturii science-fiction.  Dar nu....din nefericire.....chiar putem spune că ce se petrece acum este mai presus de orice scenariu; cum se spune, viața bate filmul!

Să enumerăm câteva :

  1. Propaganada nebună  a schimbării sexului și a tuturor aberațiilor sexuale a căror grozăvii cuprind ca o caracatiță până și copii!
  2. Așa zisa ”încălzire globală” și lupta cu emisiile de carbon.....fără să se sufle un cuvințel despre faptul că fără o cantitate semnificativă de carbon VIAȚA nu ar putea fi menținută pe planeta albastră!(Sunt nenumărate studii în acest sens, cine dorește se poate documenta personal). Pentru acest deziterat  nebun sunt sacrificați în primul rând, desigur oamenii ...Mă întreb, ironic, OARE DE CE S-A DEFRIȘAT ÎN DISPERARE  MILIOANE DE KM3 DE PĂDURI????? Ca să fie acum lipsă de oxigen și prea mult carbon????  Cine v-a răspunde vreodată de această măcelărire a pădurilor și a tuturor ființelor a căror cămin au fost???
    • Autor: Colectivul de redacție

Ce tare tropăim!

elefant

Un elefant trecea peste o punte de bârne. Soricelul care statea pe urechea lui îi zice:

-Auzi ce tare tropaim!

  • Autor: Victory Gladys

Copyright © 2023 Oglinda Vietii. Toate drepturile rezervate.
Save
Cookies user preferences
We use cookies to ensure you to get the best experience on our website. If you decline the use of cookies, this website may not function as expected.
Accept all
Decline all
Read more
Functional
Cookies functional
Sesiune
Vizita
Accept
Decline