Dragi cititori, vom continua incursiunea noastră atât cât este cu putință, în misterele muzicii bisericești care de-a lungul mileniilor a fost pentru români izvor de alinare și chemare către cer. Astfel cu acordul autoarei lucrării în curs de apariție ”Armonii Sonore” vom insera un scurt fragment.
„În continuare voi expune câteva observații despre puterea rugăciunii însoțite de cântec. Bunicul meu fiind dascăl, primul meu contact cu muzica a fost cu cea bisericească în spiritul tradiției ortodoxe. Astfel, mergând la biserică de mic copil continuând neabătut în anii adolescenții și maturității, am observat desigur ce efect are rugăciunea, prin puterea cuvântului rostit, acompaniat deseori de cântările specifice bisericesti.
În biserica ortodoxa, mă refer aici la cele autohtone, am observat că serviciul religios este precedat de bătutul tocii, în special în incinta mânăstirilor și de sunetele clopotelor. Slujba continuă cu rugăciuni și rostiri diverse din cărțile de cult și Sfânta Biblie deseori inserându-se între ele corul, care aduce o notă specială, armonizatoare și vibrantă. Specificul bisericii ortodoxe este că nu folosește alte instrumente muzicale, ca de exemplu orga din cultul romano- catholic sau protestant. Serviciul religios utilizează exclusiv vocea umana, ca fiind cel mai perfect instrument, așa cum înțelept a afirmat Schumann. În aceasta stare de smerenie și rugăciune rostită, intervențiile corului, deseori pe mai multe voci creează o nota vibrantă și pură, înălțătoare, apropiindu-ne de Dumnezeu prin credința și vibrația sunetului emis din sufletul pios al oamenilor.”
Fragment din lucrarea în curs de apariție ”Armonii Sonore”
