Întotdeauna există o cale de a ne îndrepta! Primul pas este să devenim conștienți de faptul că greșim și pășim pe o cale strâmbă. După acest fundamental pas, această ”trezire” ne va conduce treptat, cu eforturi adecvate și încununate de succes spre calea luminoasă a îndreptării.
Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți. - Voltaire
Dragi Cititori
Materialele postate în acest site sunt protejate prin drepturile de autor.
În prezent, în România, dreptul de autor este reglementat prin Legea nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată.
Notă: Materialele expuse pe site (cu sursele aferente), reprezintă punctul nostru de vedere. Prin expunerea acestora nu dorim să incităm la ură sau discriminare. Invităm ca fiecare cititor să își utilizeze propria percepție, intuiție și discernământ.
Vă mulțumim, vă dorim o survolare plăcută a articolelor postate pe site!
Info: Tehnician nutriționist Gr. 3, Anițescu Daniela
Mierea şi produsele stupului
Tradiţia albinăritului este milenară pe teritoriul vechii Dacii. Strămoşii noştri erau renumiţi şi prin comerţul cu miere de albine şi ceară, mierea de aici fiind de calitate foarte bună şi căutată în lumea antică. De virtuţile ei nu se mai îndoia nimeni! Medicii vremii o foloseau în poţiuni, elixiruri, iar alături de alte subproduse ale stupului contribuiau la recăpătarea şi menţinerea sănătăţii. Mergând pe firul istoriei, în antichitate, în Egipt şi India, mierea era socotită ca fiind un dar al zeilor. Astfel, soldaţii din India primeau în raţia zilnică miere, fiind considerată şi un antiseptic de excepţie. În Egipt elevii care primeau miere în raţie erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi.
Ciuleandra – dansul de sufletul al neamului românesc
Publicăm, cu acordul autoarei un articol din lucrarea în curs de apariție ARMONII SONORE
Un dans de excepție este Ciuleandra, considerat ca fiind un dans inițiatic, realizat doar de femei, inițial de femeile preotese care oficiau ritualuri în jurul focului sacru! Pornește ca o horă, lent, cumpătat, apoi ritmul și mișcarea se accelerează progresiv, fiecare dintre participanți este atras încet-încet de frenezia ritmului, fiind considerat un dans al destinului. Se danseaza în special in zona Munteniei, inspirandu-l si pe Liviu Rebreanu in nuvela sa. Acest dans este asemanator cu celebrul Sirtakis, din Grecia; observăm acelasi ritm lent la inceput, apoi din ce in ce mai rapid…..dansatorii sunt prinși de freamătul dansului, pașii se succed din ce in ce mai repede pe ritmul alert al muzicii.