Dragi cititori,
Sănătatea alături de iubire, înțelepciune, modestie, bun simț, etc., este una dintre cele mai strălucitoare nestemate care împodobesc ființa umană. În această rubrică am postat de-a lungul timpului diferite materiale legate de alimentația corectă adecvată diferitelor necesități. Totodată am prezentat pericolele foarte grave ale aditivilor alimentari ascunși ”nevinovat și neștiuți” în hrana de zi cu zi!
Vom urmări să prezentăm în cadrul acestei rubrici și alte modalități de a fi sănătoși de data aceasta prin....sunete și muzică! Vom publica o serie de modalități simple de armonizare a ființei care ne-au fost puse la dispoziție de autoarea volumul în curs de apariție ARMONII SONORE. Această serie de articole va debuta cu Muzica bisericească care cu siguranță este cunoscută majorității dintre noi. Acum vom intra mai mult în amănunt și vom afla noi și interesante detalii și despre rolul său taumaturgic (vindecător).
”Muzica bisericească
După creștinarea dacilor, muzica bisericească, păstrând desigur și multe elemente ale muzicii autotohtone a însoțit tradiția creștin- ortodoxă pe prin poposirea în țara geto-dacilor a Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, până în zilele noastre.
În continuare voi expune câteva observații despre puterea rugăciunii însoțite de cântec. Bunicul meu a fost dascăl, primul meu contact cu muzica a fost cu cea bisericească în spiritul tradiției ortodoxe. Astfel, mergând la biserică de mic copil până în prezent , am observat desigur ce efect are rugăciunea, prin puterea cuvântului rostit, acompaniat deseori de cântările bisericesti. În biserica ortodoxă, mă refer aici la cele din România, am observat ca serviciul religios este precedat de bătutul tocii, îndeosebi în incinta mânăstirilor și de sunetul clopotelor. Toaca este confecționată de obicei din lemne de fag iar simbolistica sa amintește de lemnul crucii. Primele atestări documentare sunt din secolul al VI-lea. Ea poate fi mobilă, purtată de un călugăr sau călugăriță, sau fixă, indeosebi fiind atașată sub clopotele bisericii.
Clopote și toacă de lemn. Sursa: Wikipedia
Slujba continuă conform canonului cu rugăciuni și rostiri diverse din carțile de cult și Sfânta Biblie deseori inserându-se între ele corul bisericesc care aduce o notă specială, armonizatoare și vibrantă. Specificul bisericii ortodoxe este că nu folosește alte instrumente muzicale, ca de exemplu orga din cultul romano-catholic sau biserica anglicană. Serviciul religios utilizează exclusiv vocea umană, ca fiind cel mai perfect instrument, așa cum înțelept a afirmat Schumann.
În această stare de smerenie și rugăciune rostită, intervențiile corului, deseori pe mai multe voci, creează o nota vibrantă și pură, înălțătoare, apropiindu-ne de Dumnezeu prin credință și vibrația sunetului. De altfel se cunoaștea din zorii creștinismului faptul că sunetul clopotelor aveau darul de a alunga diferite molimi care bântuiau uneori vechea Europa. Astfel, în acest context clopotele erau trase într-un anumit fel, diferit de modul în care erau folosite la slujba obișnuită.”
